MICUL CRESTIN

joi, 8 iulie 2010

                              ” MICUL CREŞTIN ”

Un alt proiect de succes pe care l-am derulat este parteneriatul cu tema ” MICUL CREŞTIN ”, pornind de la ideea că educaţia religioasă îl ajută pe copil să fie mai aproape de Dumnezeu, să cunoască îndatoririle pe care le are faţă de el însuşi, faţă de ceilalţi oameni şi faţă de tot ce-l înconjoară. Pentru ca tradiţia de a merge la biserică şi de a fi un bun creştin să poată dăinui în timp, trebuie ca noi, educatorii, să sădim încă de la vârsta preşcolară, în sufletele copiilor noştri, dorinţa de a fi religioşi, respectând tradiţia strămoşească. Am înţeles că cei şapte ani de acasă se referă la primii ani din viaţa unui om şi că ei sunt esenţiali pentru întreaga formare a persoanei şi a personalităţii sale. Pentru a ne îndeplini aceste scopuri am apelat la sprijinul Bisericii “ Sf. Vasile cel Mare ” , din apropierea grădiniţei noastre, iniţiind în acest sens un parteneriat educaţional pe o perioadă de un an. Astfel, copii au avut ocazia să participe la slujbele religioase din biserică, să se întâlnească cu preotul în grădiniţă pentru a le accentua învăţăturile creştine, să prezinte în faţa enoriaşilor din biserică cântece şi poezii religioase.
Dorind sa formez şi să consolidez aceste comportamente într-un mod cât mai atractiv şi frumos, am derulat activităţile după următorul calendar:

-- MICUL CREŞTIN – lansarea proiectului;

-- Grădiniţă bun găsit! – moment religios cu corul bisericii Sf. Vasile;

-- Dăruim din inimă – vizită şi activitate umanitară la grădiniţa cu p.n. Hădăreni;

-- Noapte de vis…la Betleem – montaj artistic;

-- Înger ingeraşul meu, fii cu mine tot mereu – pictură pe sticlă, expoziţie;

-- Dăruim ingeraşi – activitate practică în colaborare cu grupa mică;

-- Dăruim mărţişoare celor dragi – activitate cu părinţii;

-- Hristos a înviat! – program artistic în biserică;

-- De vorbă cu preotul – activitate demonstrativă;

-- Inimi pentru inimi – masă rotundă împreună cu părinţii, reprezentanţi ai protopopiatului, educatoare din grădiniţă.

-- Dansul ingeraşilor – evaluare.

În urma desfăşurării acestui parteneriat, copii au dobândit deprinderi de a se purta frumos, de a fi respectuoşi, de a dărui şi de a fi milostivi cu cei neajutoraţi, au învăţat să deosebească binele de rău, să trăiască curaţi ca ingerii la trup şi suflet. Un copil, peste ani, ar putea fi un sfânt sau un păcătos. Şi de noi depinde dacă sufletul lui porneşte pe drumul bun sau pe drumul rău.








Înger, Îngeraşul meu
                                                                                    versiune
"Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,

Întotdeauna fii cu mine şi mă învaţă să fac bine;

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare;

Eu sunt slab, Tu fă-mă tare;

Şi-n tot locul mă păzeşte şi de rele mă fereşte;

Doamne îngeraşii tăi, fie păzitorii mei,

Şi în zi şi în noapte şi în ceasul cel de moarte."

12 comentarii:

Tzipi 9 iulie 2010 la 21:20  

Bietii copilasi,da' nu le lasati nici o secunda libertatea de constiinta ! Vad ca respectarea traditiilor impuse de parazitii in sutana e mai importanta decat libertatea de constiinta si de alegere...
Nu s-au isterizat parintii, ca le indobitociti religios odraslele, in loc sa-i educati ? Sorry, dar asta e realitatea...

carmen 11 iulie 2010 la 18:01  

Mda...Transanta si poate cam dura in aprecieri, dar iti multumesc pentru interesul acordat articolelor mele!
Cred insa ca la o lecturare mai amanuntita, ideea de libertate de alegere, ideea de conlucrare, de cooperare, de adaptabilitate la cerintele si nevoile copiilor si implicit a parintilor este un laitmotiv al tuturor activitatilor desfasurate.
Pe de alta parte, educarea copiilor are si o componenta formativ-practica pe care incerc sa o dezvolt prin activitatile extracurriculare ( desfasurate de obicei, impreuna si cu acordul familiei ).
Religia...parerile sunt deosebit de variate, dar nimeni nu ne va ierta peste ani daca o negam total, daca nu impartasim aceste lucruri, fiecare avand dreptul sa aleaga ce e mai bine pentru el!
Oricum, tema este mult prea vasta si nu doresc sa o tratez cu superficialitate doar intr-un comentariu. Poate, de ce nu, intr-un viitor articol.

Tzipi 11 iulie 2010 la 18:54  

exact asta spuneam si eu, ca si tine : ca fiecare are dreptul sa aleaga ! Mai putin copilasii aia, care abia stiu cum ii cheama, daramite sa aiba discernamantul de a alege, sau cunostintele necesare pentru a alege .... O sa aiba,cand vor fi maturi, vor fi studiat istoria religiilor, si vor avea capacitate de gandire critica.
In lipsa acestora, ceea ce le faceti cu religia, se cheama indoctrinare. Sorry !

Adica puteti educa copilasii bine mersi si fara apelul la indoctrinare religioasa. Morala nu e monopolul religiei ( daca ar fi asa, apoi la cat dereligioasa e Romania, ar trebui ca politia si justitia sa someze din lipsa de clienti .. ).

Anonim,  17 august 2010 la 20:27  

incalificabil! in secolul 21 dvs faceti prozelitism si indoctrinare religioasa in gradinite! pe langa faptul ca ar trebui sa fie ilegal (daca nu e) nu stiu dpdv moral cum puteti sa va permiteti asa ceva. de notat ca nu ati ales doar sa-i plimbati pe la o biserica, sa o puteti da apoi la intors ca e vorba de cultura, ati pornit intr-o adevarata cruciada.
poate nu toti copiii aia vor sa urmeze crestinismul, poate unora le-ar placea mai mult islamul sau budismul sau unii s-ar simti mai integrii intelectual ca atei. de ce nu ii indoctrinati si intr-o ideologie politica? de ce nu vreti sa le "accentuati invataturile" marxiste? sau "dorinta de a fi" conservatori sau social-democrati? daca sunt prea mici pt a intelege o doctrina politica probabil sunt la fel de mici si pt a intelege o doctrina religioasa. institutiile de invatamant ale unui stat laic (inclusiv gradinitele) ar trebui sa se concentreze pe formarea gandirii critice si pe nevoia de altfel naturala a copilului de a explora si de a incerca a intelege lumea, nu pe introducerea cu forta a unei dogme religioase in creierul unui copil de frica sa nu devina vreun liber cugetator mai tarziu.
sunt sigur ca aveati cele mai bune intentii dar ar trebui sa va revizuiti serios indatoririle fata de acei copii si unde sunt limitele intre educatia data altora si impunerea unei viziuni si alegeri proprii ale dvs.

Tudi 18 august 2010 la 11:32  

"Religia...parerile sunt deosebit de variate, dar nimeni nu ne va ierta peste ani"

Fals, exista 2 pareri. Cea de acum 4000 de ani in care lumea traia in ignoranta totala si cea de azi, in care avem o oarecare intelegere a ceea ce se intampla in jurul nostru. Dumneavoastra ii educati pe copii in spiritul epocii de bronz.

Ar trebui sa va fie rusine pentru demersul acesta, copiii respectivi sunt indoctrinati sistematic si e un abuz din partea Dumneavoastra, ca figura de autoritate in fata lor.

carmen 18 august 2010 la 12:31  

Stimate “Anonim”
Bine ai venit pe blogul meu! Multumesc pentru interesul acordat.
Ce nu inteleg, este patima si inversunarea cu care te-ai pornit impotriva a ceea ce reprezinta religia predata in gradinita. Daca ceea ce spui in comentariu ar reprezenta realitatea, da, as avea si eu asemenea reactii! Imi pare rau ca din continutul articolului ai ajuns la astfel de concluzii! Poate ar fi trebuit sa detaliez mai mult desfasurarea unor astfel de activitati, dar nu am vrut sa plictisesc, nu am urmarit sa fac teoria religiei si nici nu-mi doresc acest lucru. Nu m-am trezit eu sa fiu prozelitul nimanui si nu urmaresc nici un fel de indoctrinare. E pur si simplu transpunerea in practica a programei scolare din sistemul de invatamant romanesc. Dar o transpunere facuta cu suflet, cu bune intentii, cu dragoste pentru copii. Am mai spus ca astfel de activitati – OPTIONALE – se desfasoara cu acordul si implicarea familiei. Nu este nimeni obligat sa isi faca semnul crucii sau sa se inchine daca este de alta religie sau conceptie. Nu se intelege un lucru essential: in TOATE ACTIVITATILE DESFASURATE SE PUNE UN ACCENT PE COLABORAREA CU FAMILIA! Da! Copiii prescolari sunt prea mici pentru a putea intelege doctrina religioasa, sau orice fel de doctrine. Dar cine vorbeste in gradinite de doctrina?!? Cine pomeneste de dogme in acest mediu?!? Cine vorbeste de IMPUNEREA unor viziuni proprii?!?
Nu doresc o controversa pe aceasta tema ci doar sa linistesc oarecum spiritele incinse pe marginea acestui subiect. Sa-i asigur, in primul rand, pe parintii ai caror copii isi petrec o mare parte din zi in gradinita noastra, de cele mai bune sentimente si intentii din partea educatoarelor, de buna colaborare – in continuare – in ceea ce priveste educatia copiiilor lor. O mare grija pe care o am fata de acesti copii e sa pastrez un climat omogen, moderat, cald, sa evit extremele si excesele de orice fel in toate activitatile desfasurate, fie ca e vorba de educarea limbajului, de matematica, desen, muzica, cunoasterea naturii, religie, educatia ecologica sau orice alta activitate pedagogica.
Pe de alta parte, in gradinita nu se “preda” pur si simplu religia. Nu se face istoria religiilor, nu se complica lucrurile mai mult decat permite puterea de receptie si de intelegere a copiiilor prescolari. Apelam la religie in masura in care aceasta reprezinta o sursa pentru educatia morala, educatia in spiritul binelui, iubirii aproapelui, respectului reciproc, intrajutorarii, tolerantei. Total de acord ca religia nu detine monopolul asupra moralei, a iubirii, etc., dar reprezinta una din surse.
In ce priveste faptul ca vorbim de religia ortodoxa, de crestinism, acesta e specificul poporului roman. Nu putem sa ne negam. E bine de stiut ca in unele gradinite din tara, pe langa programa scolara, sunt activitati optionale in care se preda religia si cultura catolica, islamica, sau altele, in functie de zona, de comunitatea existenta si de optiunea familiei.
Astept si alte comentarii, pareri, sugestii pe aceasta tema! Stiu ca sunt diverse si nu toti au curajul sa-si asume responsabilitatea celor spuse, preferand anonimatul, dar tocmai pentru ca sunt deschisa si consider ca prin COMUNICARE se pot indrepta unele greseli, se pot transimte invataminte, experiente proprii, am acceptat si comentariile anonime!

Tudi 19 august 2010 la 00:38  

De acord ca religia are si o componenta morala pozitiva, dar trebuie sa intelegeti ca impreuna cu aceaste invataturi pozitive copiilor li se formeaza de mici si o idee complet ireala a lumii inconjuratoare. O lume in care totul e roz, iar cand nu e roz "asa a vrut dumnezeu". O lume karmica ireala in care totul se echilibreaza, binele se rasplateste, raul se pedepseste. O lume in care scepticismul e inlocuit de credinta oarba intr-o idee pe care le va fi prea frica sa o critice. O lume in care e mai important sa te rogi la dumnezeu cand ti-e rau, nu sa mergi la doctor. O lume in care probleme locale, stupide si exclusiv biblice precum homosexualitatea iau locul in agenda civica si politica unor probleme reale cu care se confrunta o societate.

Actiunea Dumneavoastra e o inveninare psihica intr-o perioada in care micutii sunt extrem de vulnerabili si nu se pot proteja. Lasati-i sa isi dezvolte puterea de ratiune si abia apoi sa aleaga daca vor sau nu sa creada!

Tzipi 19 august 2010 la 03:59  

Da-mi voie sa te contrazic cu crestinismul, ortodoxia, ca specific al poporului roman. Crestinismul a fost impus cu rugul si sabia ( pe vremea cand poporul roman era deja format ).
Dacii nu erau crestini. Nici romanii de pe vremea dacilor ( cand vorba vine, s-a format poporul roman ).
Crestinismul e relativ nou si impus cu forta inlume. Daca n-ar fi fost sabia si rugul, azi ai fi indoctrinat copilasii sa se inchine la cine stie cine ( Zamolxe, Lupul Sur, etc ... )

Adrian A. 19 august 2010 la 15:54  

Sinistru! Spalarea pe creier incepe de la varste tot mai mici. Si aveti impresia ca le faceti un bine. Bietii copilasi!

Anonim,  5 aprilie 2012 la 23:07  

bai romanilor... Nu pot sa raman indiferent la parerile voastre atee. Cine dintre voi atunci cand are un copil bolnav, il intreaba daca vrea o pastila? Sau care parinte isi intreaba odrasla daca vrea sa mearga la scoala... Si cu toate astea actioneaza in consecinta stiind ca este un lucru bun pt copilul lor. Tot asa si cu religia.Poate nu e bine sa-i indobitocim pe copii, dar atata timp cat nu stiu ce e bine si ce e rau, parintii au datoria sa-i creasca in spiritul religiei crestine... si apoi cand or creste sa aleaga fiecare.

Anonim,  9 mai 2012 la 23:26  

SE PARE CĂ MULŢI VORBESC DESPRE CREŞTINISM FĂRĂ SĂ ÎNŢELEAGĂ NIMIC DIN CE ESTE CU ADEVĂRAT. ÎNAINTE DE A VORBI, CRED CĂ TREBUIE SĂ FIM INFORMAŢI, SĂ ŞTIM CE VORBIM, NU SĂ NE TREZIM VORBIND DOAR, SĂ-I MAI ZĂPĂCIM ŞI PE ALŢII.

Anonim,  27 martie 2014 la 14:57  

Dupa parerea voastra e bine sa nu le vorbim copiilor deloc de biserica, religie, dar despre ce le putem vorbi? daca erau numai activitati la iarba verde, la coafor, la teatru la ot felul de spectacole eraaa foooooaaaarte bine!!CE ESTE RAU IN A LE SPUNE COPIILOR CA ESTE BINE SA MEARGA LA BISERICA??? sau sa se roage?? sau sa fie milostivi??? sau sa faca bine celor din jur???sau sau sau????chiar vi se pare ca a le vorbi copiilor pe intelesul lor intr-o saptamana copiii sunt indoctrinati??? RUSINE care au indrazneala sa vorbeasca numai in fata unui lucru bun iar atunci cand copiii nostri se drogheaza cred ca li se pare DEMOCRATIC.

Trimiteți un comentariu

ARTICOLE POPULARE

EDU

sigur.info-internet mai sigur pentru copii

VARA

Eu sunt Vara călduroasă
şi sunt tare bucuroasă,
Căci cu frăţiorul Soare
Luminez peste ogoare.
Mândre, spicele de grâu
Cresc înalte pân-la brâu
şi când eu sosesc, se ştie,
Aduc numai bucurie.
Veveriţe, iepuraşi,
Ursuleţii drăgălaşi,
Toţi se bucură cu mine,
Căci e cald şi tare bine.

BANNERE

Folclor romanesc

De unde au venit pe aici...

HOROSCOPUL ZILEI DE LA ACVARIA.COM

HOROSCOP DE TOP

www.acvaria.com

  © Blogger template On The Road by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP