...pentru cei care mă cunosc din "real-life" nu cred că a constituit o...dilemă faptul că aici nu am mai postat nimic de atâta vreme! M-au simţit alături de ei tot timpul şi cunosc motivele pentru care am amânat prezenţa pe blog. 
...pentru prietenii virtuali, lipsa mea din "vitual-life" probabil a constituit un semn de întrebare. Unii mi-au simţit prezenţa prin trecerile (fugare uneori) pe blogurile/site-urle lor.
Pentru toţi acei ce mă cunosc - într-un fel sau altul - iată: sunt aici! 
E duminică, o zi minunată de - încă - toamnă, şi ce mi-am zis...hai să continui 
ceea ce am început alături de noii mei 
prieteni, 
" IEPURAŞII VESELI " ! Nu am nici un motiv să mai amân momentul reântâlnirii "online", aşa că...
La sfârşitul anului şcolar 2010 - 2011 vă spuneam că 
"UN SFÂRŞIT E UN...ÎNCEPUT!", că orice despărţire este un moment cu o mare încărcătură emoţională, mai ales dacă de cei de care eşti nevoit să te desparţi ( viaţa merge înainte, copiii cresc, preşcolarii devin 
şcolari... ) te leagă patru ani de satisfacţii, împliniri, de reuşite, de emoţii, sentimente alese, mai ales dacă te-ai ataşat de 
ei ca şi de copiii tăi: 
preşcolarii mei din grupa 
"IEPURAŞILOR ISTEŢI"!!! Profit de ocazie să le urez încă o dată mult succes în viaţa de 
şcolari! Să  creşteţi mari, să fiţi voi înşivă, să păşiţi cu încredere - mereu înainte - pe drumul cunoaşterii!!!