Un ultim omagiu adus Omului si Poetului ADRIAN PAUNESCU:
...pe 29 iunie 2010, ADRIAN PAUNESCU a scris:
TESTAMENTUL MEU ARTISTIC
„Eu n-am sa ma fac bine niciodata,
Mereu voi suferi de-o boala grea,
Simtindu-mi constiinta vinovata,
Ca nu e totul bine-n tara mea.
Puteti sa ma-ntrebati: – Ce vrei, baiete?
In treburile mari de ce te bagi?
Am sa raspund milos si pe-ndelete:
– Eu stiu ca imi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.
Mi-am investit si nervi si timp si viata,
In drumul care m-a ademenit
Si-am acceptat sa dorm pe copci de gheata
Si sa traiesc pe muche de cutit.
Puteam sa-mi fac in alte parti avere,
Puteam sa fiu un bun european,
Puteam sa ma inscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
Puteam sa am un os, cum au toti servii,
Sa-l rod meschin si fara de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toti nervii
Si ea nu-mi da nici drogurile ei.
Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Tara,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Neam,
Nu e-nauntru hiba, ci afara,
Traiam un veac, labil daca eram.
N-am dreptul la o mare suferinta?
Nu-mi dati cartela nici pentru prapad?
Ei, bine-atunci, in mine ia fiinta
Un neam pe care voie am sa-l vad.
Si n-am sa pot sa-ngadui niciodata,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Sa-nvete nebunia blestemata
De-a-i fi usor cand tarii ii e greu.
Ca fluturele parasind omida,
Cand vine peste toti o clipa grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Desi putea zbura, daca voia.
N-aveti la dumneavoastra-n farmacie,
Medicamente, boala sa-mi luati,
Un singur leac imi trebuieste mie:
Sa-i pot vedea pe ceilalti vindecati.
Aceasta boala e o boala rara,
Aceasta boala e o boala grea,
Aceasta boala se numeste Tara
Si leacul este ea si numai ea.”
..........................................................................
..........................................
...versuri atat de intense, atat de arzatoare, ca toate versurile
Flacarii numite
Adrian Paunescu, dar versuri mai putin cunoscute, mai putin raspandite; le-am preluat, cu multumiri anticipate, de pe blogul blogul lui
Zoli .