DIVERSE

IARNA PE ULIŢĂ
                                           de George Coşbuc


A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii
De pe coastă vin ţipând,
Şi se-mping, şi sar râzând:
Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui;
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abea-abea:
Cinci ca el încap în ea;
Să mai bată, soro, vântul,
Dac-o vrea!

El e sol, precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi, de aceea-i încruntat,
Şi s-avantă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi să ridică,
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc - să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată casa năvăleşte
Pe-ntrecut.

Uite, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post -
Aoleo, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin -
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o baba-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţereşte rău bătrâna
Pentru micul Barbă-Cot.
Aţi înnebunit de tot -
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clai cu fân,
Şi-apoi zici ca eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu, cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai.
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvartesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâni:
Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul,
Ca la câni!"
Şi cu,băţul se-nvarteşte
Ca să-si facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De satan.

Ba se răscolesc şi cânii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

Ce-i pe drum atâta gură?
Nu-i nimic. Copii ştrengari.
Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătura
De tătari!


poezie preluată de aici
_______________________________________
______________________________________________________




BALADA UNUI GREIER MIC
                                            de George Topirceanu


Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.


Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…


Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…


Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:


- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…


Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!



text preluat de aici
_______________________________________
______________________________________________________




ION CREANGĂ


Cine cu har povesteşte
Şi inima ne-o-ncălzeşte
Ne face să fim şi noi
Ai poveştilor eroi.

Cine n-a furat cireşe
Şi la scăldat n-o zbugheşte
Aşa cum a făcut el
Când era mai mititel.

Tot ce-n Amintiri ne spune
Sunt trăite , nu sunt glume
Şi le-a lăsat moştenire
Pentru-a patriei cinstire.

Câte tâlcuri nu găseşti
Poveştile când citeşti
Vezi Prostia omenească
Şi –nţelepciunea românească.

Noi copiii îl iubim
Prieten bun îl socotim
Când prea bine nu ne este
Ne-ascundem în poveste.

Refren:

E ROMÂN ŞI E IUBIT,
ION CREANGĂ CEL VESTIT!!!

Notă: îmi cer scuze, nu cunosc autorul ( autoarea ) acestor versuri. Am primit acest cântec pe e-mail.

____________________________________
____________________________________________________


HORA UNIRII

                                de Vasile Alecsandri

Hai să dăm mâna cu mână

Cei cu inima română,

Să-nvârtim hora frăției

Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmănia-n țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine

Vino să te prinzi cu mine

Și la viată cu unire

Și la moarte cu-nfrațire!

Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere

Unde-s doi puterea crește

Si dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă

De-o făptură si de-o samă,

Ca doi brazi într-o tulpină

Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o faima-n lume.

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,

În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul mare

Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare

Într-o zi de sărbătoare

Hora noastră cea frățească

Pe câmpia românească!

 

Text preluat de aici

_________________________________________________________________________

____________________________________________________

Somnoroase păsărele...

                                 de Mihai Eminescu

Somnoroase păsărele

Pe la cuiburi se adună,

Se ascund în rămurele -

Noapte bună!

Doar isvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;

Dorm şi florile-n grădină -

Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce -

Fie-ţi îngerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie

Se ridică mândra lună,

Totu-i vis şi armonie -

Noapte bună!

_________________________________________________________________________

____________________________________________________

AVEM TIMP

volumul Scrieri imaginare

de Octavian Paler

 „ Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit. ”

text preluat de pe octavianpaler.ro

 

_________________________________________________________________________

_____________________________________________________

DARUL VIETII (din PLANUL COPILARIEI)

Un mester batran statea asezat pe scaunul lui din prispa

cu ochii pierduti in zare - fumand,

Pe genunchi ii statea asezat-o fetita spunand;

-Bunicule, spune-o poveste!

Iar bunicul trase adanc aer in piept si-ncepu...

A fost odata, mai demult, un baiet copilandru

care nu avea nimic deosebit in ochii celorlalti,

nici la scoala nu se-arata stralucit

si nici in alte lucruri, ii placea insa sa ciopleasca in lemn

cu ciocanul si dalta in mainile lui,

Odata, cand mergea prin padure

cautand bucati de lemn pentru dansul

a gasit o caprioara ranita, intinsa pe frunze

si-o balta de sange in jurul ei a gasit,

Mai apoi, un vanator a venit s-o impuste,

dar el a pasit inainte-i proclamand-o a lui

caci el era primul care-o gasise,

Iar vanatorul pleca cu mainile goale

si pusca pe umar, ranjind,

Baietul duse caprioara acasa,

ii puse atele din bete cioplite si o ingriji

iar mai apoi, cand caprioara se vindeca

ii dadu drumul din grajd, inapoi in padure

sa fie libera, sa-si gaseasca perechea pe lume,

Daca iubesti cu adevarat, mai fata, spuse batranul

cand e jos te apleci si-l ajuti,

cand altcineva ii vrea raul, pasesti si-l infrunti pe acela,

iar daca isi vrea libertatea, i-o dai sa se duca unde vede cu ochii,

-Bunicule, spuse fetita, dar tu de ce esti mereu singur?

-Nu-s singur mai fata, am toata padurea cu mine,

iar pe langa asta, tu esti aici!

Mihai Paun

07.05.2010

Bucuresti

_________________________________________________________________________
 _____________________________________________________

A SOSIT VACANTA!

A sosit vacanta,

Timpul e frumos...

Fac doar fapte bune

Si sunt bucuros.

In vacanta mare

Multi copii, sa stiti,

Zi de zi lega-vor

Noi prietenii.

Timpul trece iute

Hai, veniti copii

La munte sau la mare

Sa ne intalnim!

                                                                                         autor nespecificat

__________________________________________________________________________

_____________________________________________________

DE ZIUA COPILULUI

Copile drag, de ziua ta,

Când lumea-ntreagă vine

Să-ţi strige “La mulţi ani! Ura!”

E nana lângă tine

Şi îţi şopteşte-ncetişor

Ca numai tu să ştii:

“În viaţă nu-i totul uşor

De nu înveţi să fii

Cinstit şi drept,

Bun şi-nţelept,

Cuminte, ascultător

Şi vei vedea cum vei avea

În toate, tu, mult spor…

Voi încheia aici, frumos,

Dorindu-ţi sănătate,

Să-ţi fie “şoapta” de folos

În viaţă, mai departe.

autor nespecificat

__________________________________________________________________________

_____________________________________________________

IMNUL UNIUNII EUROPENE

Oda Bucuriei din Simfonia a IX-a

Muzica: Ludwig van Beethoven
Versurile: Friedrich Schiller
Traducerea: I. U. Soricu



Slavă ţie, stea curată

Voie bună pe pământ!

Astăzi te simţim aproape,

Sol din rai, cu soare sfânt;

Vraja ta aduce iarăşi

Pe popor lângă popor;

Toţi pe lume fraţi noi suntem

Când apari uşoară-n zbor.



Cine a avut norocul

De prieteni buni să dea,

Cine ştie ce-i iubirea

Lângă noi cântând să stea.

Fericit un suflet drag

Te poate face pe pământ;

Cine n-a simţit iubirea

Plece dintre noi plângând.

_____________________________________________________________________

__________________________________________________

“ POMUL CĂTRE COPIL”

“ POMUL CĂTRE COPIL”


“Sunt un pom ca fiecare,

Dar de vrei să mă-ngrijeşti,

Faci, copilule, din mine

Pom, cum n-o să mai găseşti.

Nu-mi mai rupe nici o creangă,

Că mă doare, mi-este greu,

Orice creangă cât de mică

Este câte-un braţ al meu...

Şi-ai să vezi atunci, de seamă,

Precum sunt, ca un haiduc,

Cât de multă sănătate

De pe braţe am să-ţi aduc.



Virgil Carianopol