EDUCATIA ECOLOGICA – UN GAND PENTRU CEI CE PREGATESC GENERATIILE VIITOARE

Motto: " A intelege natura inseamna a intelege

viitorul, iar a face ceva pentru salvarea

naturii, atat de amenintata azi,

inseamna a contribui la fericirea omenirii "

Eugen Pora

In prezent omenirea trece printr-o perioada de ample transformari, aflandu-se in plin proces de adaptare la noile conditii de dezvoltare – pe toate nivelurile: economic, social-politic si cultural.

Insa in acest secol al tehnologiei moderne, computerizata, al exploziei stiintifice, al cuceririi spatiului cosmic sau al extinderii terorismului international si al violentei de orice fel, uitam de interesele biosferei, de legile naturii si de interactiunile din natura.

Pentru multi dintre noi, o plimbare prin parc, pe malul unei ape, pe o campie inflorita scaldata de soare, reprezinta un refugiu, o adevarata relaxare, o deconectare. Linistea aparenta a naturii se rasfrange si asupra noastra.

Totusi omul – cu indrazneala si puterile sale nemarginite, a adus TERRA la marginea prapastiei, zmulgandu-i tot ce s-a putut si dandu-i inapoi prea putin, uitand ca este si el o parte inseparabila a naturii.

In acest context, un gand ramane constant pentru orice fiinta rationala ce traieste pe acest pamant: pregatirea in spiritul ocrotirii naturii, incepand de la varsta frageda a copilariei. E bine ca omul de maine sa fie capabil sa discearna asupra binelui si a raului in raport cu " natura mama " pentru ca mai tarziu – tanarul, iar apoi adultul, sa actioneze In deplina cunostinta de cauza.

Nu bogatia cunostintelor de biologie intereseaza In primul rand invatamantul prescolar ci cunoasterea si mentinerea in forul interior al copiilor a doua stari – dorinta de a cunoaste universul lumii vii si puterea de a ocroti formele de viata. Ei au nevoie sa perceapa cel mai mare adevar din spatiul viului: plantele, animalele, oamenii se nasc, traiesc si mor, lasand seminte pentru urmatoarea generatie.

Astfel, inca de la gradinita, prin actiunile organizate cu grupele de copii urmarim sa-i invatam pe acestia sa inteleaga si sa iubeasca natura, sa-i patrunda tainele si sa o protejeze, sa le sadim in constiinta dorinta de a o pastra intacta, sa inteleaga faptul ca orice fiinta are dreptul sa traiasca intr-un mediu curat si sanatos.

Mijloacele cele mai eficiente pentru transmiterea acestor invatamine catre copii, sunt cele legate de particularitatile lor de varsta : observarile directe, experimentele simple, povestirile, jocurile ecologice, diafilmele si diapozitivele, plimbarile, excursiile si drumetiile. Pentru a nu suprasolicita copii de fiecare data, am regandit activitatile zilnice in ansamblul lor – cu deosebire continutul acestora, strategiile de lucru aplicate, punand accent pe desfasurarea activitatilor in viziune interdisciplinara. Ca urmare, concluzia desprinsa a fost ca pentru a obtine rezultate pozitive cu prescolarii, fiecare actiune ecologica trebuie sa fie conceputa si realizata sub forma de joc sau sa fie insotita de un joc ecologic, deoarece copiii au nevoie sa se joace pentru a se dezvolta si pentru a invata despre lumea din jurul lor. Jocul este calea directa prin care copilul isi imbogateste sfera cunostintelor, ia mai usor contact cu mediul ambiant, isi dezvolta motricitatea, se orienteaza, stabileste relatii si actioneaza.

Avand incredere in puterea noastra de creatie, am gandit si folosit in cadrul activitatilor cu continut ecologic jocuri avand ca teme “ Detectivii ”, “ Ce se aude? ”, “ Viata – foc ”, “ Veverita la castane ”, “ Aseaza fiecare element la locul lui ” si multe altele prin care copiii au inteles ca numai aflandu-se in mijlocul naturii ii pot cunoaste tainele.

De aceea, asa cum noi cadrele didactice, ne ocupam de educatia intelectuala, de cea morala si estetica, de dezvoltarea aptitudinilor si sentimentelor, de educatia vointei, este momentul sa ne ocupam si de educatia ecologica prin care sa-i invatam pe copii " DE CE ? " si mai ales " CUM ? " trebuie protejata NATURA..., iar cand copilul incepe sa-si deschida spre natura si ochii mintii, a sufletului, cand prin gesturile pe care le face vis-a-vis de mediul inconjurator ne demonstreaza ca a ajuns nu numai sa ii placa ceea ce vede in jurul lui – plante, animale, pasari, dealuri, rauri, etc. – ci si sa-si indrepte eforturile ( la puterea si nivelul specific varstei ) spre a ocroti toate acestea, sau chiar mai mult, spre a indrepta greselile facute de generatiile trecute, vom putea spune ca munca noastra educativa nu a fost in zadar!